Tulburarea spectrului autist  este o tulburare in procesul de dezvolatare al copilului. Ea afectează comunicarea și interacțiunea socială și este însoțită de modele restrictive și repetitive de comportament și interese.

Copiii cu tulburari din spectrul autist au probleme în:

• Dezvoltarea limbajului verbal si corporal, sustinerea contactul vizual
• Interacțiuni sociale
• A-si crea prietenii și a le menține
• Perceptii senzoriale
• Comportament rigid
• Interese intense și neobișnuite

La copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 3 ani, părinții pot observa:

• întârzieri de vorbire
• foloseste foarte puține gesturi din categoria bate din palme, arăta cu degetul etc.
• nu răspunde când cineva îi cheamă pe nume
• evita contactul cu ochii
• Nu împărtăseste distracția sau interesele cu alte persoane
• Are moduri neobișnuite de a-si mișca mâinile, degetele sau întregul corp
• Este foarte concentrat sau ataşat de obiecte neobişnuite
• Nu are capacitatea de a imita sau simula (sau capacitate foarte mică)
• Interese senzoriale neobișnuite
• Ritualuri, cum ar fi repetarea ceva de nenumărate ori sau alinierea obiectelor

Simptomele ușoare este posibil sa nu fie observate până când copilul este mai mare sau are probleme in momentul in care intra in colectivitate:

• Când se formează prietenii
• In joc simbolic sau de simulare (jucând un joc de rol)
• Nu stie cum sa acționeze în diferite situații sociale
• Din cauza unor intereselor neobișnuite și intense pentru subiecte sau activități specifice

Nu există două persoane cu tulburari din spectru autist care să aibă aceleași semne și simptome. Există multe lucruri care pot juca un rol in diagnosticare, cum ar fi întârzierile de limbaj, problemele de raționament și de învățare și provocări în comportamentul lor. Din acest motiv, autismul este descris ca un „spectru”.

Cum este diagnosticată tulburarea din spectrul autismului?

Conștientizarea socială sporită de astăzi cu privire la semnele autismului și noile instrumente de screening facilitează identificarea precoce a autismului.

Medicii pediatrii sau de familie caută semne și simptome de diagnosticare a tulburarilor din spectru autis la fiecare control, pun întrebări părinților cu privire la ceea ce îi preocupă în legătură cu copiii lor și evaluează copiii la vizitele de 12 luni și 18 luni.

Dacă detectează la copil trăsături comportamentale ce pot evidentia spectrul autist, vor sugera o evaluare completă a copilului. Aceasta implică de obicei participarea unei echipe de experți.

Echipa poate include dupa caz:

• Medicul neurolog pediatru
• Psiholog clinician
• Psihoterapeuț in terapie comportamentala aplicata ABA
• Specialist in terapie ocupationala
• Logoped

Ei vor observa și evalua copilul pentru a înțelege modul în care acesta comunică, limbajul său, modul lui de a gândi, emoțiile, nivelul său de dezvoltare, sănătatea fizică, abilitățile sale sociale și abilitățile sale de a se ajuta. De asemenea, ei vor întreba familia despre ceea ce îi îngrijorează, precum și despre nașterea, creșterea și comportamentul copilului, precum și istoricul medical al familiei.

Care este cauza tulburarilor din spectru autist?

Nimeni nu știe exact ce cauzează tulburarea din spectru autist. Cel mai probabil, este o combinație de multe lucruri diferite care duc la schimbări în modul în care se dezvoltă creierul înainte de nașterea copilului. Există dovezi incontestabile care susțin rolul jucat de genele unei persoane.

Alte lucruri, cum ar fi problemele care apar în timpul sarcinii sau al nașterii, erori in stimularea senzoriala a copilului (autismul virtual = copilul este expus la ecrane la o varsta foarte mica) ar putea juca, de asemenea, un rol. Mulți copii cu tulburari din spectru autist au și dizabilități intelectuale.

Cum este tratată tulburarea din spectrul autismului?

Cu cât tratamentul este început mai devreme la un copil cu tulburari din spectru autist cu atât mai bine.

În funcție de nevoile copilului, tratamentul poate include:

• Terapie comportamentală (ABA),
• Logopedie,
• Terapie ocupațională,
• Medicamente și ajutoare suplimentare în învățarea școlară.

Scopul tratamentului este de a ajuta copiii:

• Sa comunice mai bine
• Se joacă cu ceilalți și își dezvoltă abilitățile sociale
• Reduce comportamentele agresive sau repetitive
• Imbunătățirea învățării
• Invata abilitati de a fi in siguranță și să aiba grijă de propriul tău corp

Familiile lucrează împreună cu specialistii psihoterapeuti la un Plan Individualizat de Recuperare, plan in care este implicata intreaga familie in mod activ.

Acest plan definește obiectivele tratamentului și dezvoltă o schema de terapie personalizata.

Informatii statistice

Autismul – numit și tulburare din spectrul autismului – este un grup de afecțiuni diverse care pot fi legate de dezvoltarea creierului.

Caracteristicile pot fi detectate în copilăria timpurie, dar autismul nu este adesea diagnosticat decât mult mai târziu.

Aproximativ unul din 100 de copii suferă de autism.

Abilitățile și nevoile persoanelor cu autism variază și pot evolua în timp. Deși unele persoane cu autism pot trăi independent, există și altele cu dizabilități severe care au nevoie de îngrijire și sprijin constant pe tot parcursul vieții.

Intervențiile psihoterapeutice pot îmbunătăți abilitățile sociale și de comunicare și pot avea un impact pozitiv asupra bunăstării și calității vieții atât a persoanelor cu autism, cât și a îngrijitorilor acestora.

Îngrijirea persoanelor cu autism trebuie să fie însoțită de măsuri la nivel comunitar și social pentru a obține o mai mare accesibilitate, incluziune și sprijin.

Ce este Tulburarea cu deficit de atentie (ADHD)

Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este o tulburare cronică care afectează milioane de copii și continuă adesea până la vârsta adultă. ADHD include o combinație de probleme persistente, cum ar fi dificultatea de a menține atenția, hiperactivitatea și comportamentul impulsiv.

Copiii cu ADHD se pot lupta, de asemenea, cu stima de sine scăzută, relații problematice și performanțe școlare slabe. Simptomele scad uneori cu vârsta. Cu toate acestea, unii oameni nu își depășesc niciodată complet simptomele ADHD. Dar poți învăța strategii pentru a avea succes.

Deși tratamentul nu vindecă ADHD, poate ajuta foarte mult cu simptomele. Tratamentul comun poate implica atat medicamente cat și psihoterapie comportamentala aplicata ABA. Diagnosticul și tratamentul precoce pot face o mare diferență în ceea ce privește rezultatul.

Simptome

Principalele caracteristici ale ADHD includ neatenția și comportamentul hiperactiv-impulsiv. Simptomele ADHD încep înainte de vârsta de 12 ani și, la unii copii, sunt vizibile încă de la vârsta de 2- 3 ani. Aceste simptome pot fi ușoare, moderate sau severe și pot continua până la vârsta adultă.

ADHD apare mai frecvent la bărbați decât la femei, iar comportamentele pot fi diferite la băieți și fete. De exemplu, băieții pot fi mai hiperactivi, iar fetele pot fi mai puțin atente.

Există trei subtipuri de ADHD:

1. Lipsa predominantă de atenție. Majoritatea simptomelor corespund lipsei de atenție.
2. Comportament hiperactiv/impulsiv predominant. Cele mai multe simptome sunt hiperactivitate și impulsivitate.
3. Combinate. Acesta este un amestec de simptome de neatenție și simptome de hiperactivitate/impulsivitate.

1. Lipsa de atentie

Un copil care prezintă un model de neatenție are adesea următoarele caracteristici:

• Este incapabil să acorde o atenție deosebită detaliilor sau face greșeli neglijente la temele școlare
• Are probleme în a rămâne concentrat pe sarcini sau jocuri
• Nu pare să asculte, chiar și atunci când i se vorbește direct
• Are dificultăți în urma instrucțiunilor și nu poate finaliza temele sau temele școlare
• Are dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților
• Evită sau nu îi plac activitățile care necesită efort mental de concentrare, cum ar fi temele școlare
• Pierde obiectele necesare pentru teme sau activități, de exemplu, jucării, teme școlare, creioane
• Usor distrat
• Uită să facă unele activități zilnice, cum ar fi treburile casnice

2. Hiperactivitate și impulsivitate

Un copil care manifestă un model de simptome de hiperactivitate și impulsivitate are adesea următoarele caracteristici:

• Este neliniştit sau îşi bate mâinile sau picioarele sau se zvârcoleşte pe scaun
• Are dificultăți în a rămâne așezat în clasă sau în alte situații
• Este în continuă mișcare
• Se mută dintr-un loc în altul sau urcă în situații nepotrivite
• Are dificultăți în a se juca sau a face activități liniștite
• Vorbeste prea mult
• Oferă răspunsuri grăbite sau întrerupe pe cineva care pune întrebări
• Are dificultăți în a-și aștepta rândul
• Întrerupe sau se amestecă în conversațiile, jocurile sau activitățile altora

Comportamentul de dezvoltare tipic comparativ cu ADHD

Majoritatea copiilor sănătoși sunt neatenți sau hiperactivi sau impulsivi la un moment dat. Preșcolarii au, de obicei, o perioadă scurtă de atenție și nu pot rămâne mult timp la o activitate. Chiar și la copiii mai mari și adolescenții, durata atenției depinde adesea de nivelul de interes.

Același lucru este valabil și pentru hiperactivitate. Copiii mici sunt activi în mod natural; De multe ori sunt încă plini de energie mult timp după ce și-au epuizat părinții. În plus, unii copii au în mod natural un nivel de activitate mai ridicat decât alții. Nu trebuie să spuneți niciodată că un copil are ADHD doar pentru că el sau ea este diferit de prietenii sau frații săi.

Copiii care au probleme la școală, dar se înțeleg bine acasă sau cu prietenii, probabil că au probleme cu altceva decât cu ADHD. Același lucru este valabil și pentru copiii care sunt hiperactivi sau neatenți acasă, dar ale căror teme școlare și prietenii nu sunt afectate.

Cand este cazul sa consulti un medic?

Dacă sunteți îngrijorat că copilul dumneavoastră prezintă semne de ADHD, consultați medicul pediatru sau medicul de familie. Medicul dumneavoastră vă poate îndruma către un specialist, cum ar fi un psiholog clinician, psihoterapeut ABA, psihiatru sau neurolog pediatru, dar este important să aveți mai întâi o evaluare medicală pentru a căuta alte posibile cauze ale dificultăților copilului dumneavoastră.

Care este diferenta intre ADHD si Tulburarea din spectru autismului?

Autismul și tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) sunt două afecțiuni înconjurate de o mare cantitate de stigmatizare, ceea ce duce la o lipsă de conștientizare a diferențelor clinice.

Natura umană este incredibil de complexă. Și tot ceea ce iese din creier și care ne definește felul de a fi, de a răspunde la stimuli, de a percepe realitatea care ne înconjoară, de a ne relaționa cu ceilalți și de a ne defini propria imagine de sine continuă să fie, în ciuda progreselor incredibile din științele neurologice, una dintre cele mai mari enigme ale științei.

Și dacă la această lipsă de cunoaștere adăugăm și stigmatul care, din păcate și inexplicabil având în vedere că suntem în secolul XXI, continuă să înconjoare sănătatea mintală, condițiile clinice care amestecă ambele elemente, fără îndoială, sunt probleme foarte complexe pentru societate în general. . Și puține tulburări definesc această situație, precum și tulburarea din spectrul autist și ADHD.

Tulburarea spectrului autist

este o afecțiune legată de dezvoltarea unui individ care poate avea si cauze neurologice, care afectează modul în care o persoană percepe și socializează cu ceilalți, ducând la probleme de comunicare și interacțiune socială.

Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)

este o tulburare cronică care provoacă dificultăți de menținere a atenției și comportamente impulsive și hiperactive.

Nu este de mirare, văzând definițiile lor, că aceste condiții al căror impact îl raportăm de obicei la copilărie sunt adesea confundate la nivelul populației generale. Prin urmare, ca întotdeauna, cu ajutorul celor mai prestigioase publicații științifice, urmează să investigăm bazele clinice ale autismului și ADHD și să prezentăm, sub formă de puncte cheie, principalele diferențe ale acestora.

Este important de menționat că tulburarea din spectrul autismului nu este considerată o boală. Este o afecțiune care afectează interacțiunea socială și comunicarea, dar nu este o patologie.

Pe de altă parte, ADHD este recunoscut ca o boală, ca o tulburare neurologică cronică care provoacă dificultăți de menținere a atenției și comportamente impulsive și hiperactive.

ADHD este mai prevenibil decât Tulburarea din Spectru Autist.

Cauzele din spatele tulburării din spectrul autismului sunt în mare parte necunoscute. Și genetica este principalul factor care o explică, așa că nu există nicio prevenire posibilă. În schimb, în ​​ADHD, deși genetica joacă evident un rol esențial, are în spate factori de mediu care joacă și ei un rol important.

Prin urmare, într-o anumită măsură, ADHD poate fi prevenit prin evitarea, în timpul sarcinii, expunerea fătului la toxine (cum ar fi tutunul sau alcoolul, aditivi alimentari) care l-ar putea dăuna și protejarea copilului de contaminanți și toxine (cum ar fi vopseaua cu plumb), limitarea în primii cinci ani de viață a expunerii la ecrane.

Acest lucru este important, deoarece ADHD poate duce la complicații potențial grave în viața adultă din cauza performanței școlare slabe, a tendinței de a se angaja în comportamente periculoase, a unui risc crescut de abuz de substanțe, a stimei de sine scăzute etc.

Copiii cu ADHD pot prezenta unele comportamente, cum ar fi următoarele:

• Ei nu pot termina o sarcină.
• Ei gestionează prost timpul.
• Sunt extrem de neliniştiţi.
• Au uitare frecventă.
• Ei efectuează acțiuni impulsive.
• Le este greu să-și concentreze atenția.
• Le lipsește autocontrolul.

Dificultăți de limbaj

În tulburările din spectrul autist, oamenii pot avea tulburări în dezvoltarea limbajului, atât cuprinzătoare, cât și expresive, și în comunicarea socială. Mulți dintre acești copii sunt capabili să verbalizeze unele idei sau nevoi, dar nu au întotdeauna abilitățile de a stabili o comunicare fluidă cu alte persoane ( la varsta potrivita acestei etape).

Acesta nu este ceva caracteristic sau tipic pentru ADHD.

Stereotipuri

Copiii cu tulburari din spectru autist mențin adesea unele mișcări repetitive, care pot varia de la baterea din mâini până la baterea din picioare.

Deși copiii cu ADHD sunt foarte hiperkinetici, de obicei nu au stereotipii.

Criza de comportament

Crizele comportamentale perturbatoare sunt de obicei cauzate de dificultățile de procesare a stimulilor senzoriali pe care le au mulți copii cu tulburari din spectru autist. De exemplu, cei cu hipersensibilitate auditivă pot deveni copleșiți la o petrecere de naștere.

În schimb, copiii cu ADHD au tendința de a experimenta izbucniri mai frecvente, în general legate de frustrare și incapacitatea de a controla impulsurile fara sa fie legate direct de stimulii vizuali, auditivi sau tactili ai mediului.

Deficiențe în abilitățile sociale

În timp ce ambele condiții prezintă dificultăți în jurul abilităților sociale, copiii cu autism pot să nu știe cum să interacționeze cu alte persoane. Ei nu sunt capabili să-și interpreteze intențiile sau să le anticipeze, ceea ce le limitează în cele din urmă capacitatea de a relaționa cu semenii lor. În plus, acești micuți tind să evite contactul vizual și acest lucru interferează și mai mult cu schimbul de comunicare.

La rândul lor, copiii cu ADHD au limitări legate de impulsivitate. Uneori, fac sau spun lucruri fără să se gândească, din lipsă de control al impulsurilor și ajung să invadeze spațiul personal al altora. Dar sunt capabili să inițieze o interacțiune și să țină o conversație.

Flexibilitate față de schimbări

Copiii cu tulburari din spectru autis sunt deranjați de schimbările de rutină și sunt foarte inflexibili atunci când se confruntă cu noi propuneri.

Dimpotrivă, copiilor cu ADHD le este greu să adopte anumite rutine și să le mențină, din cauza problemelor de planificare și de control al impulsurilor.

Perseverenţă

Un copil cu ADHD are serioase dificultăți în a începe și a termina o activitate, în timp ce cineva cu autism este aproape obsesiv dedicat atingerii scopului.

Ai nevoie de terapie ABA? Nu ezita să ne contactezi.